Ne-am obisnuit sa nu vedem nimic in jur .Suntem reci si indiferenti…
Daunazi mi s-a facut rusine.
Am trecut pe linga o batrinica si cu toate ca am vazut ca incerca sa zica ceva am mers mai departe(poate de aia ca toti fceau la fel-efectul turmei,nici nu stiu).Am fost surprinsa cand sora mea s-a intors ,si s-a indreptat spre ea.A vorbit ceva cu ea si i-a intins niste bani,atunci spre marea mea rusine m-am gandit (hmm,o cersetoare ,si sora cred ca are chef de binefaceri).Asa ca atunci cand a venit transportul pe care il asteptam eu si familia mea,am inhatat-o de pe drum si am luat-o inauntru.
Cu totii eram insa uimiti ca babuta de afara statea cu banii intinsi spre sora mea, care deja urcase in transport,de parca nu vroia sa-i accepte,si atunci am luat-o la intrebari pe Ana-asa o cheama pe sora.
Si aici uite ca mi s-a facut cu adevarat rusine.
Batrinica intreba in jur cat este ora,iar toti,ca nu cumva sa piarda un banut se faceau ca n-o vedeau.Avea autobuzul la 3,si pentru ca doar autobuzele mai sunt gratis pentru pensioneri,altceva nu-si permitea.Insa Ana a aflat ca e doar 1 si un pik si i s-a facut mila,asa ca i-a zis sa i-a un microbuz pina la destinatie,si i-a intins niste bani.
Si batrinica era buimacita,poate din cauza ca nu suntem obisnuiti cu bunatatea,asa incat a ramas cu banii intinsi spre sora,de parca nu vroia sa-i accepte.
Am reusit intr-o zi sa mi se faca de doua ori rusine,odata ca nici n-am incercat sa o ascult(mai ales ca nu am nimic de pierdut din asta),si odata pentru ca n-am fost eu prima care sa se intoarca.Mi-au venit in memorie cazuri cand se apropiau oameni si-mi cereau bani (ca cica nu le-ar ajunge pentru nu stiu ce drum sau alte cazuri)cu atita simplitatea(si atunci ma gandeam un om sincer si nevoias n-ar face asta atit de simplu.)insa cine-i asculta pe ceilalti?
As vrea sa cred ca de acum inainte voi asculta pe fiecare,voi fi mai atenta la ce se intimpla in jur…
Adevărul, Sanda, este că majoritatea din noi ar gândi şi ar face la fel ca tine. De ce? Pentru că am întâlnit prea mulţi oameni “săraci”, pregătiţi mereu să ne înmoaie sufletul şi buzunarul cu vreo poveste incredibilă. Funcţionează o dată, de două ori, dar după devinim imuni chiar şi în cazul în care dăm peste o poveste cu adevărat tristă.
Poate că ar trebui să fim mai atenţi la ce îi în jurul nostru!
si eu sunt reticenta sa dau bani cersetorilor (m-a bucurat sa dau niste ciocolate unui copil cersetor, odata), dar problema noastra e faptul ca suntem ignoranti, in general. nu ne costa nimic sa daruim un piiic de atentie sau grija – ba chiar asta ne insanatoseste! azi am avut o mica problema in strada, si pana sa ridic ochii erau mai multi oameni care ma priveau, pregatiti sa-mi vina in ajutor, inclusiv un sofer care a oprit masina in mijlocul strazii. si mi s-a facut rusine; nu pentru incidentul in cauza, ci pentru ca noi toti treceam pe langa batranica despre care ai povestit tu aici. si eu am trecut prima data…